Noi. Tu si eu , poate e mai bine spus asa . Am trecut prin multe , dar nu cu usurinta . O pata de cafea a ramas imprimata in stofa sufletului nostru. Simti ? Acel ceva care impleteste gandurile nostre cu o misterioasa si profunda poveste .
21.09.2010
O dupa-amiaza rece de septembrie. Toamna aduce cu ea rugina aerului , si o tremurare de panza de paianjen a cerului. O banca pustie . O simpla fata . Mirosuri de necontrolat , gesturi aberante . Si , spre marea ei surpirindere , un tanar chipes se aseaza subit langa ea.
“Buna”, zise el .
“…Buna” , cu respiratia taiata , tanara domnisoara deabea reusi sa redea un sunet sters.
“Sper ca nu deranjez ? “ intreba el increzator.
“Nu , eram un pic pe ganduri . Roberta , incantata .”
“ Alex , desigur. “
Alex , acel gigolo al orasului , acel baiat cu zambetul precum lama unui cutit bine ascutit , care-mi era tintuit pe pielea gatului meu . Acel costum elegant care ii contura perfect trupul bine lucrat . Acele brate mari , puternice care puteau sa te sfarame doar prin simpla atingere. Acele buze fine , delicate , perfecte prin “arhitectura “lor . Ochii. Precum doua perle negre atarnand la urechea celei mai delicate si gingase printese. Privirea. Off. Am cusut toate acestea cu un ac al ignorantei si am incercat sa-mi revin .
“ Sper ca nu vrei sa-mi refuzi propunerea mea de a merge la o cafea ?” zise el zambind in coltul gurii .
“ Cum as putea?”
O cafea cu lapte , un simplu zambet . Asa incepe “povestea” noastra de dragoste . Daca putem s-o numim asa. Timpul a trecut greu . O saptamana doua .. 4 luni . Si iata-ne . Suntem tot impreuna , dar insa , eu una nu mai am o bucata din suflet. Stofa acestuia s-a desirat intr-un anumit colt.
Pot sa remarc un fapt . Amintirile noastre se deruleaza precum un film vechi pe aceiasi placa zgariata a retinei , a inimii si a sufletului meu .
11.12.2010
Iarna . Da iarna. Insa o seara calda in bratele tale . Gustul buzelor tale nu ma mai satura . Suntem doar noi 2 si un gol imprudent. Muzica glasului tau imi gadila urechea sangeranda, pielea ta fina este precum puritatea intinderii unui ocean . Te simt , stiu ca esti al meu , stiu ca ma iubesti , dar viciul tau este mai puternic . Decat orice . Decat tine , ambitia ta , iubirea noastra , si in cele din urma eu .
Si in cele din urma suntem azi .
03.02.2011
O dupa-amiaza rece de Februarie . Un cer senin imbratisat de un soare prea putin sarcastic . Suntem tot noi 2 insa privirea ta saruta drumul pasilor mei . Nu este drumul despartirii noastre , este drumul pe care NOI calcam impreuna sper un nou eden . Sper ca de data asta sa aibe si un pic de piper. :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu