Noi ? Mi-e scarba de cuvantul acesta . Am cusut toate acestea cu un ac al indiferentei. De azi STOP. Nu mai vreau sa stiu de tine , de mine , de noi , de tot ceea ce ne inconjoara . Oare de ce a trebui sa fiu eu , aceea care sa planga cu lacrimi de ceara ? Oare de ce ai fost tu acel inger din iad care sa-mi puna cutitul zambetului la gat , pana pielea mea o simte ca o mangaiere . Prin sangele meu bolnav , curge o parte din tine . Il simt . E fierbinte si gros , prin sangele meu . Stresul nebun imi ajunge la vene . Imi e dor de tine , ba! Sau poate imi e dor de noi ?! Nu reusesc sa traversez strada inimi mele , este precum o jungla amazoniana plina de fiare salbatice . Subit carnea mi-e sfasiata de ochii tai albastri . parul tau se pierde pinter algele negre . Simt nevoia de atingerea ta asa cum tajeste o vioara dupa atingerea unui mare maiestru . Pe valul sufletului meu , sentimentele curg ca dintr-o vena sparta , emotiile plutesc precum o coaja de nuca pe apa . Incerc sa ma opresc sa sap adanc in rani, mi-au mangaiat trupul cu miere. Tie iti e dor ? Nu, mai bine lasa. O sa-mi calc usor pe cioburile inimii mele pana cand sangele-mi va plange de placere.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu